Ti-am spus odata asta, in timp ce ma tineai in brate si nu stiu de ce asteptam ora 12.00. Cu toate ca eram imbibata de tine, iubire, VS si MD, stiam foarte bine, cum stiu si acum. Eu inca sunt cu inima in acelasi loc si tu nu, inca am acelasi refren in minte. Atata timp cat eu mai sunt in tine eu inca astept. te astept…

Siropos si cliseic, asa cum suna, viata insasi e un cliseu si un sir de repetitii absurde, asa ca nu-mi pasa. Nu-mi pasa chiar daca ai deveni o alta persoana. Am pus totul la bataie deja (chiar daca tot ce am sunt eu insami).

Cu atâtea schimbări nesemnificative, cine se mai obosește să le treacă în caiet de fapt? Eu am renunțat, după cum vezi, să ți le menționez ție, probabil pentru că mi le repet eu prea mult în minte. În orice caz, sufletul meu visător e departe de a mai fi ce a fost cândva, iar absolvirea se dovedește un surprinzător de bun călău sau luptător de wrestling. M-a pus la pământ cât ai zice Chiț. Ei, zic și eu la pământ – dar nu e numai atât de mine și pielea mea. Mi-au văzut mai rele ochii, mi-au simțit mai crunte inima. Am plâns mai mult de atât, și am îmbătrânit cu câțiva ani în doar trei – trei ani de Londra.

Momentan, pot anunța că fericirea de acum șase luni mocnește pe zi ce trece. Am o mulțime de nemulțumiri, dar mă mulțumesc cu faptul că, în iubire cel puțin, nu am mai multe neplăceri decât plăceri (cu excepția sexului poate). Iubirea focoasă de acum 6 luni s-a mai odihnit, după ce a început cu atâtea doruri și planuri extraordinare pentru vară. Acum, tot ce culegem sunt cioburile bulelor de sticla în care ne-am inchis, o sarcină întreruptă, o sătămână de spitalizare în urma unui pneumotorax, două luni de căutat job-uri fără succes și trei sau patru cu banii la minim. Nu m-am distrat cu adevărat de mai mult decât îmi pot aduce aminte. Dar nu mă plâng. Am văzut Slovacia, Brighton-ul, Oxford-ul și Bucureștiul și am fost fericită. Am fost și la mare, și poate am să mai merg, cu puțin noroc. Am luat A în lucrarea de licență. Am învățat multe… Poate că am învățat și cum pot să fac din anul următor unul mai distractiv. În orice caz, am învățat să nu-mi mai las agendele pe mâna părinților.

Sunt nefericită acum, dar n-are să țină. A fost o vară plicticoasă, dar nu e singurul anotimp din an. Nu știu de ce noi, oamenii, ne programăm viața pe ani. Ne spunem că dacă prima jumătate de an a fost grea, la fel trebuie să urmeze și a doua – pentru că năzuim la o armonie, o simetrie. Nu se poate ca o jumătate să fie rea, iar apoi dintr-o dată bună. Și totuși… anul meu trecut a început cât se poate de terifiant, cu o relație care am crezut că-mi va risca toată viața, iar finalul a fost mai mult decât am putut cere în orice rugăciune. Și la urma urmei, de ce nu aș putea să-mi propun rezoluții pentru noul an în august? Doar pentru că e a opta lună din an? Vreau un an bun.

A venit iubitul. Te las acum.

Stau si plang in pat langa iubitul meu fara un motiv anume, sau poate pentru toate adunate.

Nu e vreo cearta, sau vreo confesiune, sau vrun rau augur… plang pentru ca toata ziua nu mi-am dat voie, pentru ca am avut ceremonia de absolvire. Ce lucru ciudat, sa-mi vada ai mei viata de aici, din Londra. Multe emotii, e adevarat.  Cat am plans sa vina mai curand ziua asta si ia uite… acum inseamna altceva decat ma asteptam. Poate e cazul sa invat sa nu ma mai astept la lucruri, ci doar sa le traiesc… dar viata nu-i cum ti-o gandesti si branza ii pe bani si inteligenta pe sacrificii. Nu mari suferinte sunt astea, dar nici mici. 

Problema e alta acum… intreb acum, asa cum fac cu totii in stagiul acesta… acum ce? Now what? Now you have to board the train. 

Nu ma mai intorc acasa, asa cum credeam… si totusi, de ce se simte totul de parca s-ar sfarsi ceva?

Dragă, Dragă Ana

Multe sunt de spus, puține relevante, și mai puține vor fi scrise pentru că mi-am acordat doar 10 minute azi.

  1. București

I-am făcut surpriza (”mai mare decât i-a făcut orice iubită vreodată”) de a mă arunca în brațele lui fix în ziua de după predarea licenței mele, adică după câteva nopți săptămâni nedormite. [Stii ce? diacriticele sunt de prisos azi.]

Adica? vei spune

Adica eu nu sunt de la ei din Bucuresti ci de pe alte melaguri de-ale tarii si m-am intors in acestea pentru a-mi aduna fortele (risipite in ultimele saptamani de Londra) pentru finaliza acest proiect de trei ani numit si Facultate. Si mi-am abandonat crud iubitul cu tot cu Londra si am venit la bunica sa iau aer si pofta de invatat. El intre timp si-a programat niste zile in Bucuresti, si astfel, iaca, se trezi cu mine in brate alergandu-i de pe scarile unui hotel in care cica era cazat taica-meu. Doar ca nu cu tata s-a vazut el la cafea, ci cu mine, la ceva mai bun decat cafeaua. (nu sunt poeta azi, dupa cum vezi)

Mi-a aratat Bucurestiul in splendoarea lui, iar eu, ca o copila nedumerita intr-un oras plin de oameni mari, il intrebam in diferitele taxiuri prin care ma muta “Si asta ce e?” – iar el imi raspundea cu indulgenta si dragoste mare in priviri “Asta e Sala Polivalenta, iubita.” Si – “si asta? Aaa, e galeria de Arte.” – “Nu, asta e muzeul, dar are o galerie de arta temporar doar, Ghi.” (da, de la Drumes s-a inspirat)

Si asa mi-am facut dintr-o inima doua, si apoi jumate dintr-una cand l-am parasit in gara pentru a ma returna la dormitorul meu deluxe (pe bune deluxe, pentru standarde romanesti, pentru ca nu m-a lasat sa-mi iau bilet mai ieftin decat aproape cel mai scump). I-am cunoscut prietenii, mama, viata, copilaria – si tot ce vreau e sa ma intorc si sa traim impreuna acolosa aflu mai multe despre el si tot ce a fost el in Bucuresti. sau oriunde.

Sunt cea mai fericita femeie fata din lume.

Cred că sunt cea mai frumoasă femeie

Nimic nu mă face mai fericită decât să-mi fac bărbatul fericit și am aflat că nu trebui să joc jocuri murdare și deocheate ca să ajung rămân femeia cu alură boemă-franțuzească-elegantă care îmi e ideal. Am învățat să joc în echipă, și din moment ce amândoi ne-o dorim pe acea femme fatale fără margini, de ce nu aș putea fi prosperă lângă un singur bărbat? Să-l ajut pe el să prospere ca și eu să fiu fericită și vice versa. Să-i ofer ce are nevoie ca să performeze la maxim, să ajungem împreună și nu separat să cucerim lumea.

O femeie e cea mai frumoasă atunci când e iubită (și futută cumsecade).